Vis stupid interpretat

În vis, mă aflam într-o maşină, la dreapta şoferului, un bărbat comun şi care părea fericit. În spate stătea o femeie, femeia lui, iar maşina era, pe dinăuntru, foarte urâtă şi simplă. Aveam centuri de siguranţă, noi cei din faţă, care însă erau prea largi şi păreau vechi şi fragile. În timp ce ne deplasam printr-un spaţiu cunoscut şi luminos, rural, cu lanuri, copaci şi case, dar pe care visul îl făcea extrem de nefamiliar, purtam o discuţie diluată, din care eu nu înţelegeam nimic. Brusc, dacă fizica s-ar fi aplicat, dar fără nici o tresărire în vis, maşina care tocmai cotea derapă într-un şanţ mâlos, nu mai lat de vreo patruzeci de centimetri şi abia adâncit. M-am găsit afară, scăpat din centura de siguranţă, ţinând în mână centura bărbatului. Femeia dispăruse, iar maşina devenise mică de tot, scufundându-se în mâl. O ţineam de centura de siguranţă, în timp ce şoferul, deşi degajat din ea, în loc să iasă afară, striga ceva către mine, cu o disperare lipsită de convingere. Femeia reapăru la unul dintre geamurile din spate şi stătea liniştită. Rămas de dimensiuni normale, vedeam peisajul acela miniatural lărgit, sub lupă, şi trăgeam din toate puterile de centura care căpătase dimensiuni mitice, cuprinzând întregul vehicul. Efortul meu avea rezultate nule, maşina se scufunda nestingherită, cu tot cu cei doi, iar eu nu găseam nimic eroic sau tragic în toate acestea, desfăşurate într-un peisaj atât de meschin. Bărbatul încă mai vorbea, preocupat, când dispăru sub noroi. Ca şi cum ar fi fost prinsă brutal de celălalt capăt, odată cu dispariţia maşinii, centura mă smulse şi pe mine, cu o putere cu totul peste forţa mea, spre râul acela întunecat. M-am încurcat în ea, iar apoi am simţit frigul atingerii noroioase. M-am trezit, poate pentru că cel care visează nu poate muri în propriul său vis, aşa se spune.

Tot ceea ce ştim se poate transforma oricând într-o lume atroce, iar singurul lucru pe care-l putem face pentru a ne apăra este să ne asociem şi să umblăm în grupuri precum animalele, în care organizaţi ne confecţionăm transportoare şi ne luăm măsuri de siguranţă, lucrând empiric. Conducătorii sunt în realitate lipsiţi de orice putere atunci când ceea ce ştiu nu le mai este suficient, când cunoscutul, mascat de insignifianţă şi lipsit de spectaculos, devine capcană, poartă spre moarte. Pasagerul, cel care trece, fără să se fi legat definitiv de nimic, circumspect şi neîncrezător în privinţa lucrurilor sigure, poate să se trezească în avantaj, tot aşa de bine cum poate să rămână condus şi atât. Mai dependent de perspectiva comună, ancestrală, asupra lumii decât crede el, se pune pe sine în situaţia conducătorului, după aceleaşi reguli fatale şi lucrând cu aceleaşi mijloace. Faptul că n-are încredere în ele nu-l ajută acum cu nimic - în timp ce era doar în trecere îi era permisă necredinţa, îndoiala, din care însă el n-a scos nimic, cruţarea sa este independentă de el şi-i oferă acum ocazia de a scăpa, de care reflexele sale îl privează, căci pasagerul este în fapt de-o seamă cu restul, iar aparenta sa cunoaştere şi iniţiere sunt doar expresia luxului pe care i-l permite timpul atunci când conduce altul. Destinul său este aceeaşi moarte, cu mult mai chinuitoare însă, în lupta cu regretele ocaziei pierdute şi cu sentimentul nemuritor al inutilităţii ştiinţei sale. Femeia, împlinirea cea mai concretă posibil a dorinţei pure, are rolul tranchilizantului. Poate din cauza prezenţei uneia, bărbatul din vis era liniştit. Aşadar, lumea nu se lasă dresată şi salvată de către oricine, de către nimeni, de fapt, dintre cei care sunt în ea şi care vor reacţiona, mai devreme sau mai târziu, într-o situaţie sau alta, după regulile ei şi care folosesc drept sprijin capital elemente încropite din ea. Acesta a fost un vis simplu, despre lume ca tot unitar şi ostil, despre oameni ca tot unitar şi buimac, despre neputinţa scăpării din condiţiile date şi despre nevoia sedării de-a lungul vieţii din aşteptarea morţii (nu e de mirare că specia umană are o adevărată chemare pentru drog şi alte dependenţe, de orice natură). Visul acesta m-a enervat şi dezgustat, iar interpretarea pe care i-am dat-o - şi mai mult.