Profetul beat
Se spune că ar exista indivizi care, devenind dependenţi de o anumită localizare a habitatului lor vital, nu mai pot dormi dacă, mutându-se, sunt privaţi de zgomotul nocturn al roţilor de tren. Aceşti indivizi reacţionează normal. Personal, aş vrea să-mi duc zilele într-un loc în care, dacă ceva trebuie să-şi facă simţită prezenţa emiţând unde sonore, s-o facă într-un fel în care reverberaţia se transformă în factorul afectiv principal, independent de natura sunetului emis: un ciocan pneumatic imens, care emiţând zgomote profund reverberate, până la a nu se mai distinge sunetul părinte, să spargă liniştea oricărei nopţi, respectând-o însă până la a se integra în peisajul ei nativ, moştenit de la părinţii săi, întunecarea totală şi liniştea benignă. Ce saţietate ar oferi spiritului un asemenea spaţiu, spiritului hibernant, atacat de zgomotele cărora spaţiul însuşi le neagă prezenţa, omorându-le vibraţia. De ce somn liniştit ar profita orice adormire ascultând cum lumea întreagă e făcută bucăţi de către terminaţiile grosiere ale unei maşinării supraomeneşti, ale cărei comenzi sunt la îndemâna celui mai neînsemnat păduche. Să nu descindem. Iată că era să coborâm, fără voinţa noastră. Să revenim la lucrurile, singurele sacre, despre care vorbeam. Vai, vai zic celui care, văzând ceea ce este se întoarce între oameni. Vai aceluia care mărturisind răsăritul se dedă uitării. Nenorocit este acela care nu ştie când este chemat, înlocuind binecuvântarea mirării cu cea a uitării. Binecuvântate fie însă cele ce îi rămân în minte căci acelea nu sunt ale sale şi deci, fiind prea frumoase ca să fie necurate, nu sunt ale sale. O, fraţi ai mei, unde sunt cele ce mi-au fost încredinţate? Unde este ceea ce trebuia să vă spun? Unde sunt fraţii mei, la urma urmelor? Noaptea rămâne aceeaşi. Nu neagră şi ostilă (stereotip de gust îndoielnic, izvorât din laşitatea absolut definitorie pentru ceea ce este omul), ci la fel ca la începuturile lumii - la care regret că n-aţi asistat, plină de stele, a căror frumuseţe se va situa perpetuu în sfera unui estetic a cărui conjuncţie cu utilul imediat sau tardiv se va evalua la mulţimea vidă, şi de promisiuni de hrană de toate felurile. Noaptea se lipseşte de orice aprecieri poetice, noaptea are proprietatea de a fi fundamentată de către ceea ce este, prin urmare noaptea este, cu sau fără poeţi.

Şi iată că este bine că noaptea este, nu că nu ne-am putea lipsi de ea ci pentru că ea este oricum, aşadar e mai bine că este decât să nu fie, fiind. Aceste ultime raţionări nu-şi au deloc rostul de vreme ce nu stă în puterea profetului schimbarea celor ce sunt. Dar să nu hrănim nou născutul cu vin, ci revenind la lapte să-i spunem: lumea în care te-ai născut nu numai că miroase urât, dar chiar pute pentru tine, tânără fiinţă, iar miasmele care te împresoară sunt tot atâtea simboluri ce dansând în mintea ta îţi dau şansa de a desluşi originea lor, care odată adeverită îţi va da drept premiu dreptul de a bea vin. Ceea ce n-are destulă valoare, crede proorocului. Ca să concluzionăm, ce nevoie ai de vin? Tu te-ai născut pentru a fi debil, pentru a-ţi finaliza existenţa pe locul de parcare al unui handicapat. De ce să te chinui în drumul tău pe pământ atâta timp cât poţi repeta la nesfârşit acelaşi scenariu de siguranţă. Iată că este binecuvântat numele Său pentru posibilitatea eşecului interminabil şi pentru şansa pariului egal măsluit pentru toţi câţi umbresc pământul. Pace în lume şi dragoste între oameni. Cum o fi arătând lumea celor vii? Motivul pentru care nu ştim trebuie cu siguranţă căutat printre slăbiciunile noastre. Noapte bună, până una-alta.